Știați că poveștile există încă din 2009?
...și că la început se numeau Povești din satul Ciuturești?
Știați că majoritatea personajelor sunt reale?
...și că au devenit povești audio pentru că am experiență de peste 15 ani în domeniul înregistrărilor audio?
Haideți să vă spun povestea poveștilor mele...
În anul 2009 lucram ca specialist de resurse umane într-o companie multinațională din domeniul automotive. Mda, m-am simțit extraordinar când am fost selectată în urma a nu mai puțin de 4 interviuri. Mi se parea ca l-am prins pe Dumnezeu de un picior. Viața în multinaționale nu este așa cum pare din afară pentru necunoscători. Realitatea constă în mult prea multe atribuții de serviciu, ore suplimentare, lipsă de respect pentru viața personală, pentru timpul cu familia, oboseală extremă...poveștile au început să curgă pe o agendă ca un strigăt de ajutor. Era copilul din mine care voia să se întoarca la bunici la țară, la caței, la pisici, la găini, la viața tihnită, la bucuriile simple.Pe atunci poveștile se numeau Povești din satul Ciuturești, satul bunicilor mei.
Am ținut poveștile pentru mine până când a apărut Vlad. Atunci am simțit nevoia să le împărtășesc și altor copii, și altor părinți. Pentru ca și ei să își amintească de bunici, de cuptorul plin de plăcinte, de zăpada pufoasă, de magazia de lemne, de năzbâtiile pisicile. Alți părinți care poate căutau un refugiu ca și mine si alți copii ca Vlad pe care parinții lor doreau să îi crească în liniștea simplă si curată de la țară.
Ne-am mutat la țară în 2013, am renunțat definitiv la cariera mea corporatistă pentru care muncisem vreo 14 ani și care credeam (pentru că așa mi se spusese) că mă va face fericită și am continuat să scriu. Am lasat în urmă o viață goală și tristă pentru una plină de bucurie și aventură. Și sunt recunoscătoare că baieții mei mi-au fost alături.
Am continuat să scriu întâi pentru Vlad și apoi împreună cu Vlad care la vremea aceea era fascinat de povești. Întâi cu gandul la satul bunicilor mei, apoi cu privirea în gradina noastră de pe malul Prutului unde am învățat să cultivăm primele roșii și să culegem primele prune și mere.
Am încercat în bucuria mea să public poveștile dar m-am lovit de restricțiile dure din lumea editurilor de carți pentru copii. Nu am renunțat, totul a fost o provocare care m-a întărit si m-a dus pe un alt drum. În acel punct, poveștile mele ar fi ramas în cel mai bun caz uitate pe un raft de librarie. Autorii necunoscuți sunt evitați și prioritate au aceleași povești ciudate și plictisitoare dintre care pe multe am evitat să i le citesc lui Vlad - prea dure, prea ciudate, prea negative, de groază chiar în unele cazuri.
La acea vreme cochetam cu activitatea de voiceover artist și mi-am zis sa fac o încercare.Le-am înregistrat, am lucrat cu pasiune în a adăuga sunete de animale și a le face cât mai plăcute pentru copii și au fost bine primite deși la acea vreme mamicile căutau mai degrabă cărți. Poveștile au fost o vreme disponibile pe CD, dar după ce am înlocuit destul de multe carcase sparte la poștă am decis să le vând online. O greșeală pentru anul 2017, dar o oportunitate pentru acum când părinții își doresc ca micuții să nu mai stea atât de mult cu tabletele în mână iar poveștile audio nu mai sunt la distanță de 2-3 zile și câteva sute de km ci doar la un clic.
În următorul articol o să vă spun despre avantajele pe care le aduc poveștile audio din seria Povești pentru Vlad și poate un pic și despre ziua noastră fără ecrane o dată pe săptămână.
Deocamdată doar istoria poveștilor.
Va pup și revin cu noutăți,
Geo
PS - În fotografii sunt eu cu bunicii mei, în anii plini de bucurie și pace petrecuți la țară...
